Se împlinesc 7 decenii de la trecerea la cele veșnice a Prea Sfințitului Valeriu Traian Frențiu, Întâistătător în Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică.
S-a născut la 25 aprilie 1875 la Reșița în familia preotului unit Ioachim și al soției sale Rozalia, născută Demeter. Tatăl său a fost preot paroh la Reșița (1865-1900), deci trei decenii și jumătate. Valeriu Traian Frențiu a urmat studiile medii la Blaj la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare”. Cele superioare la Budapesta. A devenit preot celib la 20 septembrie 1898. După hirotonire a primit o bursă de studii la Institutul „Sfântul Augustin” Viena (1898-1902). La finalul stagiului și-a susținut doctoratul în teologie. Perioada vieneză și participarea la acțiunile de sprijinire a misionarilor din Africa, a familiilor de acolo cu o stare materială precară l-au determinat pe părintele Frențiu să aplice solidaritatea și în cadrul comunităților religioase românești din Austro-Ungaria. S-au strâns fonduri pentru restaurarea și înfrumusețarea bisericilor. În perioada 1902-1904 a ocupat funcția de vicenotar consistorial și arhivar diecezan în Lugoj. Ulterior, în perioada 1904-1912 a fost paroh și protopop în Orăștie. La începutul anului 1912 a ajuns vicar foraneu al Protopopiatului Bisercii Române Unite cu Roma Greco-Catolică Hațeg.
La 4 noiembrie 1912 a devenit Întâistătător la Episcopia Lugoj. Întronizarea s-a desfășurat la Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj oficiată de Victor Mihaly de Apșa (1841-1918), mitropolit BRU (1895-1918); Demetriu Radu (1861-1920), episcop al Episcopiei BRU Oradea Mare (1903-1920) și Vasile Hossu (1866-1916), episcop al Episcopiei BRU Lugoj (1903-1912). În perioada 1922-1952 a fost Întâistătător al Episcopiei BRU Oradea Mare, cu o suținută activitate pastorală și administrativă. În anul 1923, la Roma , i s-a acordat titlul de „Asistent la Tronul Papal”. La 15-16 iunie 1927 s-au aniversat 150 de ani de la întemeierea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea. Cu această ocazie Pius al XI-lea (1857-1939), Suveran Pontif (1922-1939) i-a acordat pallium-ul arhiepiscopal. Aceasta este o bandă de lână albă cu cruci negre, purtată de arhiepiscopi deasupra veșmintelor liturgice, simbolizând comuniunea celui care o poartă cu Întâistătătorul Bisericii Catolice. În anul 1926 a devenit „Mare ofițer al Ordinului Coroanei României” și a fost decorat cu „Răsplata muncii pentru biserică”. Aniversarea centenarului Liceului „Samuil Vulcan” din Beiuș (1928) a fost un moment semnificativ în viața eparhiei. A ridicat în anul 1922 Seminarul greco-catolic din Oradea la rangul de Academie Teologică, cu profesori foarte pregătiți. Au absolvit până la desființarea sa în 1948, tineri cu solidă pregătire teologică. Corul de la Catedralei „Sfântul Nicolae” a fost dirijat, prin grija ierarhului, de preotul, Francisc Hubic (1883-1947), profesor și compozitor. Acesta a introdus la liturghie muzica bisericească cu acompaniament de orchestră, adeseori concertând în diferite localități și din afara diecezei.
După decesul lui Alexandru Nicolescu (1882-1941) arhiepiscop și mitropolit al BRU (1936-1941) Valeriu Traian Frențiu a devenit administrator apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia și Făgăraș (1941-1947), întorcându-se la Episcopia Oradea Mare în anul 1947.
În anul 1948 s-a intensificat prigoana împotriva Bisericii Române Unită cu Roma Greco-Catolică. La 3 sept. 1948 a fost publicat decretul prin care Ioan Suciu (1907-1953), episcop, administrator apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia și Făgăraș (1947-1953), a fost demis din funcție de Guvernul RPR. Au fost arestați toți episcopii greco-catolici din România (28-29.10.1948), și duși mai întâi la Dragoslavele, apoi la Căldărușani în cele din urmă, despărțiți, în arestul Ministerului de Interne și la Văcărești. Înaltul Prezidiu al MAN a emis decretul 358/1.12.1948 care a stabilit încetarea exercitării confesiunii greco-catolice și exproprierea tuturor bunurilor acestuia. Nota bene: ierarhii greco-catolici nu au fost judecați, nici condamnați. Au fost exterminați la Sighet. Valeriu Traian Frențiu a trecut la cele veșnice la 11 iulie 1952, fiind înhumat fără liturghie, fără sicriu, fără cruce, într-o groapă comună. Mormântul i-a fost nivelat pentru a nu fi găsit. În anul 2008 un procuror de la Tribunalul Militar Cluj a identificat groapa comună și a găsit osemintele sale.
Congregația pentru Cauzele Sfinților a promulgat decretul de recunoaștere a martiriului episcopilor greco-catolici români (2019). Papa Francisc a oficiat slujba beatificării lor la 2 iunie 2019 pe Câmpia Libertății de la Blaj.
Dr. Gheorghe Firczak
Acest articol VALERIU TRAIAN FRENȚIU (1875-1952) a aparut prima data in Servuspress.