O familie cu copii, din orașul Simeria, se află într-o situație disperată. Nevoiți să părăsească locuința în care stau în chirie, se gândesc acum cu groază unde își vor duce traiul mai departe. Capul familiei, Marcel Beldean, spune că a bătut la ușile primăriei pentru o locuință socială decentă, în care să poată trăi toți cei șapte membri ai familiei, dintre care cinci sunt copii, mezinul având opt ani. Primăria le-a oferit o cameră într-un cămin din oraș, însă, bărbatul afirmă că nu au cum să trăiască acolo șapte suflete îngrămădite într-o încăpere „de vreo nouă metri pătrați”.
Marcel Beldean are 53 de ani și este pensionat pe caz boală. Bărbatul face un apel public către conducerea orașului Simeria, după ce, el și familia sa riscă să ajungă pe drumuri. Familia locuiește de mai mult timp într-o casă închiriată, situată pe raza localității, pentru care plătește o sumă modică, dar din care trebuie să plece în curând, după ce proprietatea a fost scoasă la vânzare. Pentru a nu ajunge în stradă, împreună cu copiii, bărbatul a apelat la ajutorul autorităților locale, solicitând o locuință socială. El spune că aceasta este singura soluție, având în vedere faptul că, din cauza situației financiare, nu își poate permite să plătească o chirie în altă parte, singurele surse de venit fiind pensia de boală și alocațiile copiilor.
Primăria le-a oferit o locuință socială într-un bloc de pe strada Retezatului, din Simeria, însă, bărbatul spune că nu poate să-și ducă familia acolo, spațiul fiind mult prea mic pentru șapte persoane, și a rugat autoritățile să-i ajute cu o locuință socială mai mare, în care copiii să aibă un minimum de condiții și să poată învăța. Cel mai mic dintre copii are opt ani, fetele au 10 ani și, respectiv, 12 ani, iar ceilalți doi băieți, 17 ani și 18 ani. Bărbatul spune că situația lor e disperată și se întreabă cum vor locui toți în acea cămăruță și cum își vor putea face acolo temele copiii.
„Eu, fiind și bolnav la plămâni, mă găsesc mort într-o dimineață acolo”
“Vă rog frumos, faceți cumva să ne ajutați! Sunt și bolnav de plămâni și nu mă puteți ține acolo, să mor sufocat într-o dimineață! Nu am nicio posibilitate, spuneți dumneavoastră, cum să fac?! Cum să îmi duc copiii acolo, unde vor scrie, când vin de la școală? Unde-i pun?! Să-și facă temele pe canapea. Copiii sunt la școală aici, în Simeria, cel mic intră în clasa a doua. (…) Anul trecut, am fost internat în spital, și locuința unde stăm acum a fost scoasă la vânzare. Proprietarul, știind cazul nostru, ne-a ajutat și i-a spus soției mele că mai putem rămâne tot acolo, dar nu știu pentru cât timp. Eu trebuie să fiu pe picior de plecare. Șapte persoane cum să încăpem acolo?! Mă găsesc mort, sufocat, într-o dimineață (…) Am căutat o chirie, am zis că dau toată pensia mea, dar tot de la 200 de euro în sus am găsit. Nu știu ce vom face”, povestește Marcel Beldean.
„Ori băgăm mobila aici și stăm noi afară, ori invers”
Cu cheile locuinței sociale în mână, bărbatul deschide ușa, explicând că nu are unde să își bage lucrurile personale.
„Am zis că, ori băgăm mobila aici și stăm noi afară, ori invers, că altfel nu avem cum. Doamna de la primărie, când ne-a dat cheile, mi-a zis că e goală camera, numai să ne mutăm în ea, când am deschis ușa, am văzut că e plin de mobilă. Persoana care a stat înainte aici și-a lăsat toate lucrurile. Nu știu cum să fac acum. Eu, dacă aduc două canapele de-ale mele, pun una aici, și alta acolo, nu mai am pe unde să trec, efectiv, nu am nicio posibilitate. Dacă pun mașina de spălat aici nu mai pot pune masa, dacă îmi bag frigiderul acolo, unde vor mai scrie copiii?! Că e toaleta comună, nu e așa o mare problemă, nu am cerut nu știu ce, dar ce să fac cu lucrurile mele. Să le arunc?! Nu am lucruri de valoare, dar am muncit pentru ele”, a mai zis Marcel Beldean.
Bărbatul mai spune că a solicitat conducerii administrației publice locale un schimb de locuință cu un alt chiriaș al Primăriei Simeria, însă i s-ar fi spus că, deocamdată, nu există această posibilitate. „Acolo e o cameră în care poate să stea o persoană, maximum două, nu o familie numeroasă. Eu nu le-am cerut la ANL, căci știu că, trebuie îndeplinite anumite reguli, am cerut doar atribuirea unei locuințe sociale un pic mai mare, în care să putem sta cu copiii, chiar și la Simeria Veche. Am auzit că sunt unii care au contracte și le reînnoiesc, dar nu locuiesc efectiv în acele locuințe. Cu bunăvoință, cred că, s-ar putea rezolva”, a mai adăugat bărbatul.
Primarul orașului Simeria, Iulius Bedea: „Avem în implementare un proiect în cadrul căruia vom face mai multe locuințe sociale”
Contactat telefonic de „Servus Hunedoara”, primarul orașului Simeria, Iulius Bedea, spune că acest caz social nu este singular și că este nevoie de locuințe sociale în localitate, precizând că administrația publică locală întreprinde demersuri pentru creșterea fondului locativ public. „Într-adevăr, sunt mai multe cazuri în care trebuie să le găsim efectiv unde să stea. Sunt cazuri cu probleme foarte mari. Noi avem în implementare un proiect în cadrul căruia vom face foarte multe locuințe sociale și atunci vom rezolva definitiv această problemă. Ne aflăm în partea de achiziții publice pentru a desfășura faza de demarare a lucrărilor pentru aceste locuințe sociale, pe care le vom face în zona unității militare. Astfel, vom rezolva foarte multe dintre aceste cazuri sociale. În ceea ce privește speța dânsului, să vină la primărie și, împreună cu structura de specialitate, să vedem dacă cumva reușim să găsim o soluție alternativă, până atunci”, a declarat Iulius Bedea, primarul orașului Simeria.
Marcel Beldean a precizat că a fost, din nou, ieri dimineață, la primărie, dar nu s-a găsit, momentan, o rezolvare la situația sa.
Acest articol O familie cu copii, din Simeria, luptă pentru o locuință socială decentă. „Cum să stăm șapte suflete într-o cămăruță? Până dimineață, mă găsesc mort acolo!” a aparut prima data in Servuspress.