Privirea lui Adișor m-a cutremurat. M-a privit lung și zâmbitor. A tresărit când l-am rugat să își cheme frații. Mi-a explicat că sunt pe câmp, aveau grijă de animalele familiei. L-am convins să-i cheme, iar într-o clipă, trei suflete minunate mă înconjurau. M-am topit și am vrut să fug, dar era prea târziu. Uneori urăsc meseria asta de jurnalist. Cred că am îmbătrânit pentru că încă mă duc pe teren, îmi place munca pe teren, găsesc oameni minunați și mă încarc cu energia lor. » Mai multe detalii
