Cornel Codiţă Deşi mi-au fost o viaţă-ntregă unelte nedespărţite, mi-au deschis miraculoase ferestre către lume, m-au ajutat să înţeleg, s-au jucat uneori cu virtuozitate pe corzile sensibilităţii mele, scoţînd la iveală cînturi pe care nu le-aş fi putut închipui altfel niciodată, relaţia mea cu cuvintele a fost mereu una umbrită. Non-solară, dacă vreţi. O dată, datorită vinovăţiei originare pe care cuvintele o poartă, dovedită matematic, aceea a implacabilei lor trădări faţă de sens. Pentru asta, dacă nu de tot, puţin, puţin le mai poţi ierta. » Mai multe detalii
