“Pe toți creștinii adun/de Domnul să le spun/pe morți îi plâng/pe fulgere le frâng”. Așa vor fi cântat și clopotele Mănăstirii Bălan, înainte să fie tăinuite în pământ, ca să nu ajungă materie primă industriei de armament, în prima conflagrație mondială. “Și clopotele-n limba lor/plângeau cu glas tânguitor/… pe cel mai bun dintre eroi” (George Coșbuc). Și nici un semn de la război. Nici un semn, căci salvatorii clopotelor au fost mobilizați pe front și… nu s-au mai întors ca să-și dezgroape comoara. » Mai multe detalii
