Cornel Codiţă Proverbul ne îndeamnă să ne rugăm la Ăl de Sus, să ne ferească de prieteni, că de duşmani putem să ne ferim şi singuri. Altfel spus, să ne apere de răul pentru care n-avem ochi, pe care nici măcar nu îl bănuim, deşi e colea, lîngă noi. În cazul de faţă, nu despre prieteni este vorba, (cum să fi prieten cu o instituţie?!), ci despre nişte „băieţi dăştepţi” blindaţi în poziţii de putere, baricadaţi în spatele unor înalte şi solide ziduri instituţionale, » Mai multe detalii
